Wikipedia
ne spune ca sosul este un produs alimentar lichid, cremos sau vascos in care se
pregateste sau care insoteste un fel de mancare. Pe cat de vaga este descrierea,
pe atat de mare este varietatea de sosuri. Acestea pot fi evident cumparate, sau
pot fi pregatite acasa.
Impartirea
sosurilor nu o stiam nici eu foarte bine pentru ca nu sunt bucatar, dar am
citit si am aflat urmatoarele: „ Sosurile se pot clasifica in sosuri reci sau calde,
in sosuri albe sau brune si sosuri de baza sau derivate, aceasta ultima
clasificare este si cea mai raspandita si corecta.” As vrea sa le ignoram
pentru moment pe cele pentru mancarurile europene si sa explic multitudinea de
sosuri asiatice, iar in postarea de azi, voi vorbi despre sosul de soia.
Mi
s-a intamplat deseori cand cautam un sos de soia, sa gasesc 4-5 feluri si sa
aleg unul la intamplare ...sau cum ma sfatuia un cunoscut sa iau sos de soia „din
ala light ca nu e asa sarat”. Adevarul este exact invers, cel light este
mai sarat, dar ideea este ca fiecare sos se foloseste la un anumit preparat,
altfel nu mai respecti reteta. Pentru reteta de MAKI SUSHI se specifica clar: orez de sushi, otet si sos de soia pentru sushi. Altfel gustul nu va mai fi cel original.
Sosul
de soia si cel de peste sunt cele mai vechi sosuri inventate ( aproximativ
3000 de ani). Sosul de soia este facut din boabe de soia fermentate, cereale
(grau), amestecate cu apa si sare. Sosurile
vandute in supermarket sunt tinute la fermentat aproximativ 6 luni, iar cele
premium mai multi ani. Există multe tipuri, toate avand în comun gustul sărat, motiv pentru care sosul
de soia este un bun inlocuitor al sarii. Sosurile de soia se impart in 2
categorii: light si dark, dar o sa le explic conform tarii de provenienta.
Sosurile Japoneze sau Shoyu – sosurile
japoneze contin proportii egale de soia si grau (spre deosebire de sosurile din
China care erau facute in trecut doar cu soia) – rezultatul: o aroma mai
dulce si mai putin aspra. De asemnea sosul de soia japonez este mai subtire.
Ca
si celelalte sosuri, cele japoneze sunt impartite in sos light si dark. In supermarket
se mai gasesc si sosurile „all purpose”, dar si acestea sunt considerate light.
Sosul
light este mai sarat, mai subtire si mai deschis la culoare. Este facut din
prima presare a boabelor de soia. Anumite marci/tipuri de sos light au un gust
usor dulce, datorita adaugarii de vin dulce din orez. Se foloseşte la fructe de mare, peşte, carne
albă, legume sau în supe.
Sosul dark nu este atat de sarat, are o
consistenta mai groasa, coloreaza mancarea mai mult decat cel light si este
folosit mai mult la gatit.
Din
aceste motive nu se recomanda sa le inlocuiti.
Sosurile chinezesti
Sosurile
light – fiind fabricate din prima presare a boabelor de soia, sunt in
general mai scumpe. Este sosul cel mai des folosit in bucataria chineza chiar
si pentru gatit. Pe blogul unui bucatar taiwanez, am citit ca la retetele
chinezesti daca nu se specifica ce fel de sos trebuie folosit, trebuie presupus
ca este nevoie de un sos soia light. (norocul meu ca bucatarul stia engleza...) Este un sos folosit pentru a pune in valoarea
aroma ingredientelor.
Pentru
anumite sosuri gen „dip-uri” (adica sosuri in care sa inmoi mancarea), se
foloseste un alt tip de sos light, dublu fermentat.
Sosuri
dark si dublu-dark – ca si cele japoneze sosurile dark sunt mai inchise la
culoare, si de obicei sunt mai putin sarate. Sunt folosite aproape exclusiv
pentru gatit si cateodata pentru a
colora mancarea.
Sosuri
fabricate printr-un procedeu chimic: sunt sosuri facute in cateva zile,
prin hidroliza (da, chiar asa) proteinei de soia, care este apoi combinata cu
alte arome. Daca nu ma credeti:
„Nowadays, defatted soy meal, the residue of
soybean oil production, is broken down—hydrolyzed—into amino acids and sugars
with concentrated hydrochloric acid. This caustic mixture is then neutralized
with alkaline sodium carbonate, and flavored and colored with corn syrup,
caramel, water, and salt.”
Daca
va uitati pe ingrediente inainte sa le cumparati, sigur veti reusi sa eliminati
un potential factor cancerigen...
Va
recomand sa cumparati sosurile in sticlute mici, pentru ca odata desfacuta
sticla riscati sa se deterioreze (precum vinul, prin oxidare). De aceea este recomandat
sa utilizati sosul in 2-3 saptamani de la desfacerea sticlei.
Pastrati
sosul de soia intr-un loc umbros si racoros, iar dupa deschiderea sticlei, in
frigider.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu